S-a dus, s-a stins...

Mă iubeşti..? , eu zâmbesc, ea se uită într-o parte;

De ce oare nu-mi răspunde..?

Doar atunci când, din păcate, îi cade lacrima

Din ochiul care, acum, se închide;

Eu suspin.., singur, de ce aşa o linişte,

Pentru mine ea este un chin;

Te iubesc..! , prind glasul ei, fiind deja departe,

Aşa s-a dus, s-a stins şi iar e liniştea...

Inimă de poet

Nu vreau să-ţi ating durerea,
Eu pot, de acum, să trec,
Din rana adâncă a sufletului tău;
Să vin c-un gând bun,
O clipă numai trăind...
Vreau doar să-ţi simt mângâierea,
Reuşind, de acum, să te surprind zâmbind,
Aducându-mi liniştea inimii,
Când te ating uşor cu pana mea, sursa singurătăţii...
Vreau să te trec dincolo puntea,
Simţindu-mă ostil în alungarea singurătăţii tale;
Care-ţi leagă Luna de Luceafăru' dimineţii..;
Vreau doar să ating umbra chipului tău,
Sigur că, din acel moment, vei simţi fericirea...