Duios îmi mângâie sufletul
gândul la tine
să-mi fii buchetul florilor de crin
aş vrea,
să simt parfumul lor...
doar frunza ne desparte
aşternută-n timp
peste al meu destin.
eu soarele ţi l-am dăruit,
tu luna
te-ating uşor
din crini îţi împletesc cununa
pământul sterp
îl voi rodi întotdeauna.
Crinii
stropiţi în vers
de lacrimi
cuvintele mele.
Notă: în cenaclu " cartea tinerilor scriitori ".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu