Melancolie

umbra iubirii -
în nopţile de toamnă
rugineşte frunza.

La loc de cinste

sângelui latin,
din struguri roş-albăstrui -
îmi scutur ochii.

Scăpări de iubire

plânsul nucului -
nu mai cântă greierii
la(cri)mi de toamnă.

La nivelul unu

viaţa pentru azi -
trandafirii japonezi
trăiesc doar o zi.

Apus de soare

frunze ruginii -
în lacrimile toamnei
îmi pipăi ochii.

în umbră

în umbră nu sunt obişnuit să mor
îmi strâng cuvintele în dune
nisipul mă orbeşte sub călcâiul Cleopatrei
sângerează timpul
mă suceşte peste umăr
să simt iubirea
nu mai sunt prezent când scriu

absolut

gândurile-mi suferă-n palma singurătăţii
rătăcesc pe cursul izvorului din "obscur"
nu-mi pot întâlni ochii în prezent
nu te mai caut iubire
tac şi te ascult

privesc în lacrimile dragostei
strecor elixirul
esenţelor epuizez exodul cuvintelor
îmi regăsesc echilibrul în "absolut"
îndiferenţa timpului îmi ucide izolarea


Notă: "obscur" este un poem din trecut
"absolut" este un poem de acum

din bătăi de inimă

simt că mă prinzi pe buze
m-ai chemat să te hrănesc
mai ai puţină răbdare
până pot să te iubesc
cu căldură te-nfierbânt
în fiecare zi de vară să te-nroşesc
fără întrerupere să mă strigi pe nume

acolo unde se termină călcâiul
m-ai rostogolit în umbră
nu mai trăiesc din bătăi de inimă
să-mi simţi umerii sub tălpi

mă cheamă un înger

Motto: "Nu mai sunt om fiind orbit de lume
sunt liber să trăiesc în eter..." Jean Paul Sartre

nu mai sunt om fiind orbit de lume
sunt liber să trăiesc în eter
mă cheamă un înger
cu o lacrimă din Rai
plivesc florile din suflet
dragostea învinge teama

când scriu mă vindec
trezesc cuvinte în evantai
închid ochii pentru mine
sunt om ce iubesc