din bătăi de inimă

simt că mă prinzi pe buze
m-ai chemat să te hrănesc
mai ai puţină răbdare
până pot să te iubesc
cu căldură te-nfierbânt
în fiecare zi de vară să te-nroşesc
fără întrerupere să mă strigi pe nume

acolo unde se termină călcâiul
m-ai rostogolit în umbră
nu mai trăiesc din bătăi de inimă
să-mi simţi umerii sub tălpi

Inimă de poet

Nu vreau să-ţi ating durerea,
Eu pot, de acum, să trec,
Din rana adâncă a sufletului tău;
Să vin c-un gând bun,
O clipă numai trăind...
Vreau doar să-ţi simt mângâierea,
Reuşind, de acum, să te surprind zâmbind,
Aducându-mi liniştea inimii,
Când te ating uşor cu pana mea, sursa singurătăţii...
Vreau să te trec dincolo puntea,
Simţindu-mă ostil în alungarea singurătăţii tale;
Care-ţi leagă Luna de Luceafăru' dimineţii..;
Vreau doar să ating umbra chipului tău,
Sigur că, din acel moment, vei simţi fericirea...