Dragoste amară...

E obosit. E bolnav. Cine să-l bage în seamă...
Ea vine la patul lui şi-l trage de mâneca halatului ce-i atârnă parcă neputincios. Rămâne cu spatele la ea şi-o ignoră. O ignoră plângând...
Bolnavii se înghesuie pe tărgi. Doctorii râd sau îi înjură !!
- Câtă nesimţire! Câtă cruzime! Câtă ură! şopteşte printre sughiţuri de plâns.
- De ce nu mă lasă, măcar, să mor, să nu mă mai chinui atâta?
Omul îşi plânge soarta şi aşteaptă, resemnat cumva, moartea...
Obosită şi ea, se aşază în pat, lângă el, şi-i spune:
- Las', pân' la urmă o să treacă! O să vezi... ai să reînvii... cu cine mai cresc eu copiii noştri?
Şi-i freacă, cu palmele tremurânde, pieptul chinuit de boală...
La un moment dat, bărbatul tresare. Se întoarce spre ea. Tace. În ochii se stingea lumina, lumina cu-aromă de dragoste amară...



Notă 1: în cenaclu' " junimea digitală ".
Notă 2: remarcat în cenaclu " junimea digitală ".

Cu dragoste adevărată

În miez de noapte
sparg
în flăcări purpurii
amorul pur înfiripat
în două jumătăţi de nucă
din sărutări dulci
culeg dragostea dorită
transfer senzitiv
din papilele gustative
vibrează inima deschisă.

Din roua dimineţii
strecor lacrimi cristaline
cu gândul
stropind nucul
sădit în livada sufletului
deschis în relief
mozaic pe fructul rodit
cu dragoste adevărată.

Notă 1: în cenaclu "junimea digitală".
Notă 2: remarcat de "junimea digitală".

Dragostea pentru tine

E cald şi frig în sufletul meu
acolo
eşti mereu
privirea zidită
ochii tăi buzele tale
buzele tale lasă urme în relief pe inima mea
ne suntem priveşte
la frigul dintre noi
oriunde te-ai opri
zâmbeşte
aşa
şi cald şi rece cuvântul de-apoi


Notă 1: prelucrat în cenaclu' " junimea digitală ";
Notă 2: remarcat de cenaclu' " junimea digitală ".