Inimă de poet

Nu vreau să-ţi ating durerea,
Eu pot, de acum, să trec,
Din rana adâncă a sufletului tău;
Să vin c-un gând bun,
O clipă numai trăind...
Vreau doar să-ţi simt mângâierea,
Reuşind, de acum, să te surprind zâmbind,
Aducându-mi liniştea inimii,
Când te ating uşor cu pana mea, sursa singurătăţii...
Vreau să te trec dincolo puntea,
Simţindu-mă ostil în alungarea singurătăţii tale;
Care-ţi leagă Luna de Luceafăru' dimineţii..;
Vreau doar să ating umbra chipului tău,
Sigur că, din acel moment, vei simţi fericirea...