luni, 30 noiembrie 2009

Obscur

Electrizat de
un posibil infarct
lângă mormântul tău
arestat de un gând,
simt glasul coasei cum se apropie

îmi ţiuie-n
urechi
şoapta ce muşcă mărul
rostogolit într-o parte

despărţirea ne priveşte
peste
umărul timpului rămas...


Notă 1: în cenaclu "junimea digitală".
Notă 2: remarcat de "junimea digitală".

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu